Rasul si efectele sale benefice

Pentru filosofi , rasul este propriu omului. Pentru dictionar, rasul este manifestatia unui sentiment de veselie printr-o miscare a buzelor si a gurii acompaniate de asipratii sacadate mai mult sau mai putin zgomotoase, traduse deseori in texte prin onomatopee: Ha!Ha!Ha! sau Hi!Hi!Hi!
Pentru un umorist, rasul este pentru om ce este berea pentru presiune. Iar pentru medic, rasul este un medicament capabil sa previna si sa vindece numeroase boli.
Da, putem sa scriem sub forma de aforism ca: “Cuvintele care ne fac sa radem au puterea de a vindeca raul care ne face sa suferim” si sa inlocuim faimoasa expresie “mor de ras”, total nejustificata, cu una mai apropiata de realitate: “ma vindec prin ras”.
Dar persoanele care au darul de a ne face sa radem, prin vocatie sau meserie, sa fie asigurate ca nici un organism oficial de sanatate medicala sau farmaceutica nu a dat in judecata pe cineva care practica aceasta activitate salutara pentru exercitarea ilegala a medicinei.
Daca trebuie sa recunoastem ca din antichitate intelepciunea populara a asociat mereu rasul, veselia si buna dispozitie cu sanatatea, starea de bine si longevitatea, abia de curand s-a demonstrat ca aceasta constatare empirica poate fi considerata ca o informatie medicala explicata si verificata.
Asa cum explica doctorul Rubinstein in cartea sa “Psihosomatica rasului”, rasul este un fenomen uman complet care joaca un rol fundamental la intersectia manifestarilor musculare, respiratorii, nervoase si psihice ale individului.
Un exemplu celebru in ceea ce priveste puterea rasului este cel al lui Norman Cousins, redactor sef la celebra revista Americana “Saturday Review”. Acesta era atins de o boala misterioasa a colagenului pe care medicii dintr-un mare spital new-yorkez unde a fost ingrijit au considerat-o ca fiind ireversibila.
Norman Cousins a decis sa se ingrijeasca singur, dupa cum dorea el. S-a inchis intr-o camera a unui hotel placut avand ca medicamente casete video umoristice pe care le lua pe cale vizuala in doze extrem de ridicate, ca hrana toate mancarurile care ii placeau cu multa vitamina C, ca medici doar oamenii care ii povesteau istorii vesele, amuzante. In cateva luni era complet vindecat, vindecarea fiind controlata si confirmata medical.
Stiati ca studii medicale foarte serioase in domeniul cardiologiei au aratat ca rasul este o arma dintre cele mai eficace in prevenirea accidentelor cardio-vasculare? Stiati ca un ras nebun este la fel de benefic ca 10 minute de relaxare si ca este cea mai buna terapie naturala pentru a lupta impotriva stresului? In sfarsit, stiati ca doar 3 minute de ras echivaleaza cu 15 minute de exercitii fizice intense?
Rasul este o manifestatie biologica a unei stari de placere care este absolut esentiala pentru a ramane sanatosi. Ca este homeric, din inima, in hohote, cu lacrimi, este dovedit ca rasul este stapan nu numai pentru a preveni numeroase tulburari si boli, dar si pentru a ajuta in vindecarea unui numar mare al acestora.
Nu pierdeti nici o ocazie de a rade. Cautati sistematic persoane, carti, desene, filme, spectacole, emisiuni radio sau de televiziune si site-uri susceptibile sa va faca sa radeti. De ce sa nu organizati la dvs. acasa sedinte de ras impreuna cu prietenii, asa cum fac inca populatiile primitive din Africa, ce stiu in mod empiric ca rasul este excelent pentru sanatatea lor.
Daca este sa credem cele mai recente statistici, oamenii rad din ce in ce mai putin de cateva decenii incoace, iar acest lucru constituie probabil o explicatie plauzibila, partial, dar sigur reala, a cresterii consumului de medicamente. De altfel, medicina a inceput sa experimenteze aceasta terapie naturala in anumite cazuri de boli grave, avand chiar rezultate excelente.
Atunci… de maine, ca sa va simtiti mai bine in propria piele, radeti zilnic fara restrictii, retineri sau tabu-uri. Amintiti-va ca este mai bine sa radeti decat sa plangeti. Rasul este o adevarata terapie naturala. Este un calmant perfect, caci este agreabil, gratuit, suportat de corp in doze foarte mari, fara contraindicatii sau efecte secundare dezagreabile, non alergic, fara data de expirare si utilizabil toata viata.

Va recomandam sa il folositi fara nici o moderatie pentru a trai fericiti, pana la adanci batraneti si sanatosi.

Soare

Soarele este steaua aflată în centrul sistemului nostru solar. Pământul, toate celelalte planete, asteroizii, meteoriții, cometele precum și cantitățile enorme de praf interplanetar orbitează în jurul Soarelui, care totuși, prin mărimea sa, conține mai mult de 99% din masa întregului sistem solar. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ș.a.) face posibilă întreaga viață de pe Pământ, de ex. prin fotosinteză, iar prin intermediul căldurii și clima favorabilă.
În cadrul discuțiilor dintre cercetători, Soarele este desemnat uneori și prin numele său latin Sol, sau grecesc Helios. Simbolul său astrologic este un cerc cu un punct în centru: Unele popoare din antichitate îl considerau ca fiind o planetă.

Soarele  

Distanța medie față de Pământ	1,496×108 km (8,31 minute lumină)
Luminozitate vizuală(V)	−26,8m
Magnitudine absolută	4,8m
Clasificare spectrală	G2V
Caracteristicile orbitei
Distanța medie față de centrul Căii Lactee	~2,5×1017 km (26 000-28 000 ani-lumină)
Perioada Galactică	2,25-2,50×108 ani
Viteza	217 km/s pe orbită în jurul centrului galaxiei, 20 km/s relativ la viteza medie a stelelor învecinate
Caracteristici fizice
Diametru mediu	1,392×106 km (109 ori diametrul Pământului)
Circumferință	4,373×106 km (342 ori diametrul Pământului)
Aplatizare	9×10−6
Aria suprafeței	6,09×1012 km² (11 900 ori mai mult decât Pământul)
Volum	1,41×1018 km³ (1 300 000 ori mai mult decât Pământul)
Masă	1,9891×1030 kg (332 950 ori mai mult decât Pământul)
Densitate	1,408 g/cm³
Gravitația la suprafață	273,95 m s-2 (27,9 g)
Viteza de evadare de pe suprafață	617,54 km/s
Temperatura la suprafață	5780 K
Temperatura coroanei	5 MK
Temperatura miezului	~13,6 MK
Luminozitate (Lsol)	3,827×1026 W 3,9×1028 lm or 100 lm/W randament
Radiația medie (Isol)	2,009×107 W m-2 sr-1
Caracteristicile rotației
Înclinare	7,25° (față de elipsă) 67,23° (față de planul galaxiei)
Ascendentul Polului Nord[1]	286,13° (19 h 4 min 30 s)
Declinația Polului Nord	+63,87° (63°52' Nord)
Perioada de rotație la ecuator	25,3800 zile (25 d 9 h 7 min 13 s)[1]
Viteza de rotație la ecuator	7174 km/h
Compoziția fotosferei (după masă)
Hidrogen	73,46 %
Heliu	24,85 %
Oxigen	0,77 %
Carbon	0,29 %
Fier	0,16 %
Neon	0,12 %
Azot	0,09 %
Siliciu	0,07 %
Magneziu	0,05 %
Sulf	0,04 %

Istoria și destinul Soarelui

Conform cercetărilor actuale, vârsta Soarelui este de aproximativ 4,6 miliarde de ani, și el se află pe la jumătatea ciclului principal al evoluției, în care în miezul său hidrogenul se transformă în heliu prin fuziune nucleară. În fiecare secundă, peste patru milioane de tone de materie sunt convertite în energie în nucleul soarelui, generându-se astfel neutrino și radiație solară.

Ciclul de viaţă al Soarelui

Conform cunoștințelor actuale, în decursul următorilor aproximativ 5 miliarde de ani Soarele se va transforma într-o gigantă roșie și apoi într-o pitică albă, în cursul acestui proces dând naștere la o nebuloasă planetară. În cele din urmă își va epuiza hidrogenul și atunci va trece prin schimbari radicale, întâlnite des în lumea stelelor, care vor conduce printre altele și la distrugerea totală a Pământului. Activitatea magnetică a Soarelui generează o serie de efecte cunoscute sub numele generic de activitate solară, incluzând petele pe suprafața acestuia, erupțiile solare și variații ale vântului solar, care dispersează materie din componența Soarelui în tot sistemul solar și chiar și dincolo de el. Efectele activității solare asupra Pământului includ formarea aurorei boreale, la latitudini nordice medii spre mari, precum și afectarea comunicațiilor radio și a rețelelor de energie electrică. Se consideră că activitatea solară a jucat un rol foarte important în evoluția sistemului solar și că ea influențează puternic structura atmosferei exterioare a Pământului.
Deși este cea mai apropiată stea de Pământ și a fost intens studiată, multe întrebări legate de Soare nu și-au găsit încă răspuns; ca de exemplu, de ce atmosfera exterioară a Soarelui are o temperatură de peste un milion Kelvin, în timp ce suprafața vizibilă (fotosfera) are o temperatură de "doar" aproximativ 6.000 K.
Investigațiile curente legate de activitatea Soarelui includ cercetări asupra ciclului regulat al petelor solare, originea și natura fizică a protuberanțelor solare, interacțiunea magnetică dintre cromosferă și coroană, precum și originea vântului solar.

Informații generale

Soarele, aşa cum apare prin lentile fotografice de pe Pământ

Hidrogenul reprezintă aproximativ 74% din masa Soarelui, heliul 25%, iar restul este constituit din cantități mici de elemente mai grele. Datorită acestei compoziții și a temperaturilor ridicate, pe Soare nu există o crustă (scoarță) solidă, și nici materie în stare lichidă, toată materia solară fiind în întregime în stare de plasmă și gazoasă.
Soarele face parte din clasa spectrală G2V. "G2" înseamnă că

• temperatura la suprafață este de aproximativ 5.500 K (de aici rezultând culoarea sa galbenă-portocalie),
• iar spectrul său conține linii de metale ionizate și neutre precum și foarte slabe linii de hidrogen.

Sufixul "V" indică apartenența Soarelui la grupul majoritar al stelelor aflate în faza principală. Aceasta înseamnă că își generează energia prin fuziunea nucleară a nucleelor de hidrogen în heliu, și că se află în echilibru hidrostatic, adică nici nu se contractă nici nu se dilată. Numai în galaxia noatră sunt mai mult de 100 de milioane de stele din clasa G2. Datorită distribuției logaritmice a mărimii stelelor, Soarele este de fapt mai strălucitor decât 85% din stelele galaxiei, majoritatea acestora fiind pitice roșii.^[2]
Faza principală a existenței Soarelui va dura în total aproximativ 10 miliarde de ani. Vârsta actuală, determinată folosind modele computerizate ale evoluției stelelor și nucleocosmocronologia, se consideră a fi de aproximativ 4,57 miliarde de ani ^[3]. Soarele orbitează în jurul centrului galaxiei noastre, Calea Lactee, la o distanță de 25-28 de mii de ani lumină de acesta, realizând o revoluție completă în circa 225-250 de milioane de ani. Viteza orbitală este de 220 km/s, adică un an-lumină la fiecare 1.400 de ani, sau o UA la fiecare 8 zile.^[4]
Soarele este o stea din a treia generație, a cărei formare este posibil să fi fost declanșată de undele de șoc ale unei supernove aflate în vecinătate. Acest fapt este sugerat de prezența în abundență în sistemul nostru solar a metalelor grele cum ar fi aurul și uraniul; cea mai plauzibilă explicație a provenienței acestora fiind reacțiile nucleare dintr-o supernova sau transmutațiile prin absobția de neutroni din interiorul unei stele masive de generația a doua.
Masa Soarelui este insuficientă pentru a genera explozia într-o supernovă, în schimb, în 4-5 miliarde de ani, el va intra în faza de gigantă roșie, straturile exterioare urmând să se extindă, în timp ce hidrogenul din centru va fi consumat, iar miezul se va contracta și încălzi. Fuziunea heliului va începe când temperatura în centru va ajunge la 3×10⁸ K. Deși probabil expansiunea straturilor exterioare ale Soarelui va atinge actuala traiectorie a Pământului, cercetări recente sugerează că în faza premergătoare, datorită pierderii de masă, orbita Pământului va fi împinsă mai departe, prevenind astfel înghițirea Pământului (totuși atmosfera Pământului se va evapora și împrăștia).

Soarele.

Faza de gigantă roșie va fi urmată de împrăștierea straturilor exterioare ale Soarelui datorată intenselor pulsații termice, dând naștere unei nebuloase planetare. Soarele se va transforma apoi într-o pitică albă, răcindu-se în timp. Această succesiune a fazelor este tipică evoluției stelelor de masă mică spre medie.^[5][6]
Lumina și căldura Soarelui constituiesc principala sursă de energie pe suprafața Pământului. Constanta solară este cantitatea de energie solară care ajunge pe Pământ pe unitatea de suprafață direct expusă luminii solare. Constanta solară este aproximativ 1.370 watt/m² la distanța de Soare de o unitate astronomică (UA). Lumina ce ajunge pe suprafața Pământului este atenuată de atmosfera terestră, de fapt pe suprafața Pământului ajunge o cantite mai mică de energie, undeva în jurul valorii de 1.000 watt/m² în condițiile unei expuneri directe, când Soarele se află la zenit. Această energie poate fi utilizată printr-o multitudine de procedee naturale sau artificiale:

• fotosinteza realizată de plante, care capturează energia solară și o folosesc la conversia chimică a bioxidului de carbon din aer în oxigen și compuși reduși ai carbonului
• prin încălzire directă
• prin conversie realizată de celule fotovoltaice pentru a genera electricitate.
• Energia stocată în petrol și alți combustibili fosili a provenit inițial tot din energia solară, prin fotosinteză, în trecutul îndepărtat.

Lumina Soarelui prezintă câteva proprietăți biologice interesante. Lumina ultravioletă de la Soare are proprietăți antiseptice și poate fi utilizată pentru a steriliza diverse obiecte. De asemenea, poate cauza și arsuri solare, având de asemenea și alte efecte medicale, cum ar fi producția de vitamină D. Lumina ultravioletă este puternic atenuată de atmosfera Pământului, astfel încât cantitatea de lumină UV variază mult cu latitudinea locală, datorită drumului mai lung al luminii solare prin atmosferă la latitudini mari. Această variație este responsabilă pentru multe adaptări de natură biologică, cum ar fi variațiile de culoare a pielii omului în diferite regiuni ale globului.
Observată de pe Pământ, traiectoria Soarelui pe bolta cerească variază pe parcursul anului. Traiectoria descrisă de poziția Soarelui pe cer luată în fiecare zi la exact aceeași oră pe parcursul unui an se numește analemmă și seamănă cu o figură în formă de 8, aliniată pe o axă de la nord la sud. În afară de cea mai evidentă variație a poziției aparente a Soarelui pe bolta cerească între nord și sud cu o amplitudine unghiulară de 47 de grade (datorită înclinației axei terestre de 23,5 grade fată de ecliptică), există de asemenea și o componentă pe axa est-vest a acestei variații de poziție. Variația pe axa nord-sud rămâne însă sursa principală a anotimpurilor pe Pământ.
Datorită faptului că se află atât de aproape de Pământ, în termeni astronomici, Soarele este steaua cea mai bine cercetată și cunoscută. Astronomii disting chiar detaliile de la suprafața sa (începând de la 150 km și mai mult). În comparație cu Pământul, Soarele este gigantic. Volumul său ar putea cuprinde 1.300.000 de planete ca a noastră, iar de-a lungul diametrului său s-ar putea alinia 109 Pământuri. Soarele este o imensă sferă de gaz foarte cald, a cărei masă o depășește de 300.000 de ori pe cea a Pamântului. La suprafață, forța gravitațională este de aproximativ 28 de ori mai puternică decât cea de pe Pământ. Totuși, Soarele nu este decât o stea foarte obișnuită. Pentru astronomi, este o adevărată șansă să poată studia o stea atât de tipică: tot ceea ce află ei prin studierea Soarelui îi ajută să înțeleagă mai bine și celelalte stele.

Miezul

Spre centrul Soarelui este din ce în ce mai cald, iar materia este din ce în ce mai comprimată. În centru temperatura ajunge la 15 milioane de grade, iar presiunea este de 100 milioane de ori mai mare decat cea din centrul Pământului. În acest cuptor, atomii de hidrogen se aglomerează câte patru și se transformă în atomi de heliu. În cadrul acestei reacții de fuziune nucleară se degajă căldură și lumină, sursa strălucirii Soarelui. În fiecare secundă, 564 de milioane de tone de hidrogen se transformă în aproape 560 de milioane de tone de heliu în centrul Soarelui, iar diferența, mai mult de 4 milioane de tone pe secundă, se transformă în energie radiativă (în jur de 383 yotawatt, adică 3,83 x 10²⁶ Watt). Zona unde se produc aceste reacții nucleare nu reprezintă decât un sfert din raza Soarelui, dar ea cuprinde jumătate din masa acestuia. Lumina emisă în această zonă centrală a Soarelui nu ajunge la suprafața sa decât după două milioane de ani. Petele solare au un aspect întunecat pentru că ele sunt mai reci decât regiunile din jur. Ele sunt adeseori asociate în perechi, care se comportă ca polii unui enorm magnet. Pot rămâne vizibile timp de mai multe săptămâni. Numărul petelor care pot fi observate pe Soare variază după un ciclu de aproximativ 11 ani.

Eclipsa

Soarele în faza de eclipsă

O eclipsă de soare are loc ori de câte ori Luna trece între Soare și Pământ, umbrind o parte a suprafeței Pământului. Cea mai recentă eclipsă parțială de soare a avut loc la 1 august 2008 și a fost partial vizibilă și în România.

4 legi vitale pentru o piele perfecta

Orice femeie isi doreste o piele frumoasa. Nu ne putem pune in fata timpului nemilos fara sa se vada urmarile, nu putem sfida factorii externi fara sa nu apreciem natura, nu putem cere un corp ideal fara exercitii fizice si nu putem sa stam departe de cea mai buna sursa de frumusete care ne conduce 70% din corp - apa.

Daca vrei sa iti imbunatatesti aspectul si sa te bucuri de un corp si o piele frumoasa, respecta urmatoarele legi:

O piele frumoasa incepe cu ce e mai bun de la natura

Deloc surprinzator si cu siguranta stiai, ce se intampla in organismul nostru ni se vede pe piele. Sanatosi sau nu. Echilibrati sau nu. Poate de aici si vorba ca ne simtim bine (sau nu…) in pielea noastra. Anemia, bolile cardiace, deshidratarea, bolile renale sau hepatice se vad prin paliditate, uscarea sau culoarea nefireasca a pielii. O piele sanatoasa este hranita prin cantitati semnificative de oligo-elemente, vitamine si acizi grasi esentiali. De asemenea, ultimul loc unde ajung nutrientii si vitaminele din corp este pielea, asa ca grija pentru o alimentatie corecta este cel mai potrivit moment sa ne gandim la natura.

Pentru o piele stralucitoare si elastica, fructele si legumele dau un raspuns elocvent prin bogatia lor de apa, vitamina C si E, betacaroten si antioxidanti.


Sanatatea e in miscare

Beneficiile exercitiilor fizice sunt greu de ignorat pentru orice femeie care vrea sa se simta bine in propria piele. Am devenit experte in a ne gasi scuze pentru lipsa activitatii fizice din rutina noastra, si contextele ne ajuta aproape de fiecare data. E mereu prea mult de facut, prea putin timp si, spunem noi, deloc suficienta energie pentru abdomene, flotari sau alte exercitii pe care le percepem ca obositoare.Cu toate astea, oportunitati pentru un stil de viata sanatos exista si in cazul orelor imposibile, sau agendelor incarcate, piedici pe care desigur ca le experimentezi, mai ales cand avem atat de mult de castigat.

In cautarea echilibrului

Oricare ar fi agenda noastra personala sau profesionala, sau obiectivele noastre de lunga si scurta durata, se spune ca trebuie sa gasim echilibrul intre diferitele aspecte ale vietii noastre. Usor de zis, si incredibil de greu de obtinut, mai ales ca nu exista o reteta de succes pe care s-o putem urma. De obicei, nu stim cum sa ne dozam eforturile sau cum sa selectam lucrurile de care ne pasa cu adevarat, asta pentru ca ne lipseste un simt al directiei. In aceste conditii, e natural sa ne amintim ce e fundamental pentru noi, pentru a avea mai mult control asupra investitiilor noastre, atat in ceea ce priveste timpul cat si efortul pe care alegem sa il depunem. Cum ajungem la acest cvasiideal pe care il numim o viata echilibrata? Desigur ca nu avem un desfasurator pe care sa-l urmezi cu rigurozitate, insa iti putem oferi cateva sugestii.

Frumusetea este hidratare

Uitam adesea ca suntem 70% apa, si de aceea nu ne dam seama cat de usor e sa ne insetam organismul. Hidratarea este un fenomen complex pe care il definim ca pe un flux constant de apa din derma catre epiderma, iar cea optima reflecta echilibrul intre apa care se evapora la suprafata pielii si aceea care provine din straturi mai profunde. Ea este indispensabila pentru a pastra prospetimea, supletea, tonicitatea si aspectul sanatos al pielii, pentru ca o fata stralucitoare si un corp catifelat sunt mereu hidratate.

Ne mentinem tineri, energici si sanatosi ?

Consecintele stilului de viata modern sunt ingrijoratoare: scaderea imunitatii, obezitatea, imbatranirea prematura. Un organism slabit nu se poate apara de boala. Pentru vindecare, are nevoie de un aport energetic suplimentar care poate fi gasit in alimentele crude, neprelucrate termic sau chimic, energie care se pierde inutil prin procesul de fierbere (sau prajire) care a devenit o obisnuinta pentru majoritatea oamenilor.

Pare incredibil, dar este adevarat: cu cat alimentatia este mai sofisticata, mai industrializata, cu atat este mai nociva si mai toxica.

Cu mii de ani in urma Hipocrate atragea atentia ca alimentatia naturala, fara tratament termic, asigura acel “aliment-medicament” necesar in cazurile de vindecare sau in medicina preventiva.

Avantajele unui stil de alimentatie natural sunt nenumarate: sanatate, energie, echilibru fizic si psihic, tinerete, vitalitate, imunitate.

Prin fierbere se distrug majoritatea vitaminelor, enzimele si o parte din sarurile minerale. Deci ceea ce ramane este foarte putin hranitor.

Este preferabil sa inlocuim mai ales vara, supa sau ciorbita cu o salata de cruditati consumata ca aperitiv inainte de masa. In acest mod oferim corpului nostru vitamine, enzime, minerale si asiguram “patul de fibre” necesar pentru o buna digestie.
Pentru a beneficia de o nutritie echilibrata si a te proteja de boli este bine sa consumi: cereale integrale si fructe la micul dejun, sucuri naturale sau fructe ca gustare intre mese, salate de cruditati, peste, carne slaba, apa plata, ceai verde si alte ceaiuri din plante, miere, nuci (neprajite), ulei de masline virgin, suplimenti nutritivi pe baza de plante (cure periodice).
Elimina din alimentatia ta sau consuma doar ocazional: carne de porc, mezeluri, margarina, zahar alb, ulei rafinat, dulciuri, alcool, cafea, prajeli, paine alba, mancare tip fast-food.
Nu uita sa bei 2 litri de apa pe zi !

Edvard Grieg

Edvard Hagerup Grieg (n. 15 iunie 1843 Bergen - d. 4 septembrie 1907 Bergen) a fost un compozitor și pianist norvegian.
Edvard Grieg este cel mai de seamă muzician din școala națională norvegiană și unul din reprezentanții de frunte ai muzicii romantice europene. Muzica lui a fost influențată de romanticii germani, ca de pildă Schumann, și de asemenea de muzica populară a poporului său, uneori și de cea a popoarelor scandinave vecine. Grieg a activat și ca pianist de concert până la sfârșitul vieții sale.

Date familiale și copilăria

Edvard Grieg s-a născut în orașul Bergen din vestul Norvegiei ca al patrulea dintre cinci copii ai lui Alexander Grieg (1806 - 1875), comerciant înstărit și consul al Marii Britanii în localitate. Alexander Grieg continuase antrepriza de negoț de pește și homari din Marea Nordului, înființată în anul 1779 de bunicul său Alexander Greig, devenit Grieg, și care emigrase în Norvegia din Scoția, din localitatea Cairnbulg de lângă Aberdeen, după bătălia de la Culloden ^{[1] [2]} Originea scoțiană a familiei nu era ceva ieșit din comun, fiindcă numeroase familii din Bergen aveau conexiuni familiale în alte țări europene din vecinătate ca Danemarca, Germania, Marea Britanie sau Olanda. Grieg a crescut într-o familie cu tradiții muzicale. Și renumitul pianist canadian Glenn Gould era înrudit cu Grieg, bunicul mamei sale fiind văr primar cu compozitorul norvegian. Bunicii din partea mamei lui Grieg erau membri în «Musikkselskapet Harmonien», una din orchestrele cele mai vechi din lume, întemeiată în anul 1765. Mama sa Gesine Judith, născută Hagerup (1814 - 1875) era deasemenea descendenta unei familii onorabile din Bergen, în rândurile cărora s-au numărat mai mulți înalți prelați și notabili. Ea avea și ascendențe suedeze: pe ingeniosul preot și ofițer Kjell Stubin din secolul al XVII-lea ^[3]. iar tatăl ei, Edvard Hagerup (1781 - 1853) a fost un binecunoscut patriot norvegian, președinte al Tribunalului din Bergen , în mai multe rânduri deputat în parlamentul Norvegiei, constituit în 1814. Înzestrată fiind cu talent muzical, Gesine Hagerup a fost trimisă în copilărie, de părinții ei, la Altona, pe atunci în Danemarca, pentru a lua lecții de pian și canto cu renumitul pedagog german Albert Methfessel (1785 - 1869),cântăreț și compozitor, iar mai apoi s-a perfecționat la Londra. Ulterior, Gesine Grieg a devenit cunoscută la Bergen ca pianistă și ca poetă și mai ales ca o mult apreciată profesoară de pian. Ea a găzduit un salon muzical în care se interpreta săptămânal atât muzică clasică instrumentală cât și fragmente din opere, de asemenea cânta uneori ca pianistă solistă la concerte ale orchestrei locale. În aceste împrejurări, Edvard a avut ocazia, de mic copil, să se familiarizeze cu muzica unor compozitori clasici ca Mozart și Beethoven, dar și cu cea a romanticilor ca Weber, Chopin sau Mendelssohn. Începând din 1849 mama i-a fost și cea dintâi profesoară de pian . Este de menționat că și tatăl familiei, Alexander, știa să cânte la pian. John, celălalt băiat dintre cei cinci copii ai soților Grieg, a învățat să cânte la violoncel, dar a mers pe calea unei cariere comerciale dupa exemplul tatălui. Deși aspira la început să devină preot și îi plăcea să recite poezii, micul Edvard nu a găsit o mare atracție în orele de școală și uneori căuta sub diverse motive să le evite. Pe la 12 ani când a încercat să compună pentru întâia dată o bucată muzicală - niște "Variațiuni pe o temă germană opus 1", învățătorul nu a apreciat de loc inițiativa, l-a tras de păr și a aruncat compoziția pe foc.^[4]

Anii de studii și debuturile muzicale

În 1858, la îndemnul unei rude prin alianță, celebrul violonist Ole Bull care vizitase familia Grieg la reședința ei de la Landaas, lângă Bergen, și care i-a remarcat talentul, Edvard s-a înscris, la vârsta de 15 ani, la Conservatorul din Leipzig, condus în acei ani de renumitul pianist Ignaz Moscheles. In afara de Moscheles, i-a avut ca profesori, între alții și pe Ernst F. Wenzel și pe Carl Reineke. Nici la conservator Grieg nu a fost printre studenții cei mai disciplinați, dar a obținut note bune în majoritatea materiilor, o excepție fiind cursul de orgă. Și-a concentrat eforturile mai ales pe studiul pianului, și s-a delectat cu bogata viață muzicală a Leipzigului, cu numeroasele concerte și recitaluri. Acolo a fost expus mai ales influenței creației școlii romantice germane, în primul rând a lucrărilor lui Schumann și Mendelssohn. În primăvara anului 1860, la 17 ani, a contractat din nefericire o tuberculoză pulmonară care i-a pricinuit greutăți în tot cursul vieții. În 1861 și-a făcut debutul ca pianist de concert, la Karlshamn, în Suedia. După ce în anul următor, 1862 a absolvit Conservatorul din Leipzig, Grieg a dat primul său concert în orașul său natal Bergen, interpretând,între altele, Sonata Patetică de Beethoven. (O înregistrare, mai târziu în viață, a compozitorului, interpretându-și propria sonată pentru pian, a rămas dovada vie a virtuților sale de pianist).

 Anii de tinerețe la Copenhaga

În continuare și-a îndreptat pașii spre Copenhaga, în Danemarca vecină, unde a rămas circa trei ani. A făcut cunoștință acolo cu compozitorii danezi J.P.E.Hartman și Niels Gade. De asemenea în 1864 s-a împrietenit cu conaționalul sau, compozitorul Rikard Nordraak, autorul muzicii imnului național norvegian. Acesta din urma, cu ideile sale de rebeliune contra influentei muzicii germane, a stilului lui Gade si Mendelssohn, a exercitat asupra lui Grieg o mare influență si cei doi au intemeiat la Copenhaga societatea Euterpe, destinată promovării muzicii scandinave originale. La decesul prematur de tuberculoză al tânărului Nordraak în anul 1866, Grieg a compus un marș funebru pentru a-i onora amintirea. Multă vreme a avut mustrări de conștiință pentru faptul că în acel an plecase în Italia în vreme ce starea sănătății lui Nordraak se agravase. În Italia Grieg a avut prilejul de a întâlni un alt compatriot ilustru, dramaturgul Ibsen. anii de la Copenhaga au marcat profund viața muzicianului. In 1862 a facut cunoștință cu viitoarea lui soție Nina Hagerup (1845 - 1935), verișoară primară,născută în Norvegia dar stabilită în Danemarca, cântăreață de concert care a devenit pe urmă interpreta privilegiată a liedurilor sale. La Copenhaga Grieg a compus creațiile sale opus 6,7 și 8. După ce s-a logodit cu Nina în 1864, în ciuda împotrivirii ambelor familii, cei doi s-au căsătorit la 11 iunie1867 și s-au stabilit în capitala Norvegiei, numită pe atunci Cristiania astăzi Oslo)

Grieg had close ties with the Bergen Philharmonic Orchestra (Harmonien), and later became Music Director of the orchestra from 1880–1882.

Activitatea

În 1867 a devenit dirijor la societatea filarmonică din Oslo,iar la 11 iunie s-a căsătorit cu o verișoară a sa, Nina Hagerup. În 1869 Concertul său pentru pian și orchestră în La minor, opus 16, a fost interpretat pentru prima oară la Copenhaga. Din 1875 a început să lucreze la muzica de scenă pentru drama lui Ibsen 'Peer Gynt'. A întreprins o serie de turnee în Danemarca, Germania și Olanda. În 1888 'Suita Peer Gynt I' a fost prezentată prima dată la Leipzig, aici Grieg i-a întâlnit pe Brahms și pe Ceaikovski. În anii următori Grieg va întreprinde turnee de concerte în toată Europa, cu orchestre renumite ca Filarmonica din Berlin sau orchestra Concertgebouw din Olanda. A fost ales membru al academiilor din Suedia, Paris, doctor onorific al universităților din Cambridge și Oxford. În 1904 a avut o întîlnire cu împăratul german Wilhelm al II-lea. În anul morții sale 1907 Edvard Grieg a mai susținut concerte la München, Berlin, Kiel, Oslo și Copenhaga.

 Opera

• Fire klaverstykker, Opus 1
• Fire sanger, Opus 2
• Poetiske tonebilder, Opus 3
• Seks dikt, Opus 4
• Hjertets melodier, Opus 5
• Humoresker, Opus 6
• Klaversonate i e-moll, Opus 7
• Fiolinsonate nr.1, i F-dur, Opus 8
• Romanser og ballader, Opus 9
• Fire romanser, Opus 10
• I høst, Opus 11
• Lyriske stykker I, Opus 12
• Fiolinsonate nr. 2 i G-dur, Opus 13
• To symfoniske stykker, Opus 14
• Romanser, Opus 15
• Klaverkonsert i a-moll, Opus 16
• 25 norske folkeviser og danser, Opus 17
• Romanser og sanger, Opus 18
• Folkelivsbilder, Opus 19
• Foran Sydens kloster, Opus 20 /
• Fire dikt fra Fiskerjenten av Bjørnson, Opus 21
• Sigurd Jorsalfar, Opus 22
• Peer Gynt, Opus 23 (Henrik Ibsen)
• Ballade i g-moll, Opus 24 / Ballade g-Moll, Opus 24
• Seks dikt, Opus 25
• Fem dikt, Opus 26
• Strykekvartett i g-moll, Opus 27
• Fire albumblad, Opus 28
• Improvisata over to norske folkeviser, Opus 29
• Album for mannssang, Opus 30
• Landkjenning, Opus 31
• Den bergtekne, Opus 32
• 12 melodier til dikt av A. O. Vinje, Opus 33
• To elegiske melodier, Opus 34
• Norske danser, Opus 35
• Cellosonate i a-moll, Opus 36
• Valse-kapriser, Opus 37
• Lyriske stykker II, Opus 38
• Romanser, Opus 39 #
• Fra Holbergs tid, Opus 40 /
• Klaverstykker etter egne sanger I, Opus 41

1. Vuggesang (Opus 9, Nr. 2.)
2. Lille Haakon (Opus 15, Nr. 1)
3. Jeg elsker dig (Opus 5, Nr. 3)
4. Hun er så hvid (Opus 18, Nr. 2)
5. Prinsessen
6. Jeg giver mitt dikt til våren (Opus 21, Nr. 3)

• Bergliot, Opus 42 (Bjørnstjerne Bjørnson)
• Lyriske stykker III, Opus 43
• Fra fjell og fjord, Opus 44
• Fiolinsonate nr. 3 i c-moll, Opus 45
• Peer Gynt-suite nr. 1, Opus 46

1. Morgenstemning (Opus 23, Nr. 13)
2. Åses død (Opus 23, Nr. 12)
3. Anitras dans (Opus23, Nr. 16)
4. I Dovregubbens hall (Opus 23, Nr. 8)

• Lyriske stykker IV, Opus 47
• Seks Sanger, Opus 48
• Seks dikt, Opus 49
• Scener fra Olav Trygvason, Opus 50
• Gammelnorsk romanse med varasjoner, Opus 51
• Klaverstykker etter egne sanger II, Opus 52

1. Modersorg (Opus 15, Nr. 4)
2. Det første mote (Opus 21, Nr. 1)
3. Du fatter ej bølgernes evige gang (Opus 5, Nr. 2)
4. Solveigs sang (Opus 23, nr. 18) (Opus 23, Nr. 19)
5. Kjærlighed (Opus 15, Nr. 2)
6. Gamle mor (Opus 33, Nr. 7)

• To melodier for strykeorkester, Opus 53
• Lyriske stykker V, Opus 54
• Peer Gynt-suite nr. 2, Opus 55

1. Bruderovet. Ingrids klage (Opus 23, No. 4)
2. Arabisk dans (Opus 23, No 15)
3. Peer Gynts hjemfart. Stormfull aften på havet (Opus 23, nr. 19) (Opus 23, No. 21)
4. Solveigs sang (Opus 23, nr. 11) (Opus 23, No. 19)

• Tre orkesterstykker fra Sigurd Jorsalfar, Opus 56

1. Forspill (Ved mannjevningen) (Opus 22, No. 2)
2. Intermezzo (Borghilds drøm) (Opus 22, No. 1)
3. Hyldningsmarsj (Opus 22, No. 4)

• Lyriske stykker VI, Opus 57
• Norge, Opus 58
• Elegiske dikt, Opus 59
• Dikt (Vilhelm Krag-sangene), Opus 60
• Barnlige sanger, Opus 61
• Lyriske stykker VII, Opus 62
• Nordiske melodier, Opus 63
• Symfoniske danser, Opus 64 /
• Lyriske stykker VIII Opus 65
• Norske Folkeviser, Opus66
• Haugtussa, Opus 67
• Lyriske stykker IX, Opus 68
• Fem dikt, Opus 69
• Fem dikt, Opus 70
• Lyriske stykker X, Opus 71 /
• Slåtter, Opus 72 #
• Stemninger, Opus 73
• Fire salmer, Opus 74

Adevar sau legenda urbana? - Delicateti culinare

Sunt, fara indoiala, unele dintre cele mai infioratoare imagini care pot circula pe Internet. De aceea, toti cei care au un stomac sensibil, ar trebui sa evite acest material.

Fie ca ne vine sau nu sa credem, se pare ca exista fiinte, denumite oameni, care mananca bebelusi morti. Este vorba despre indivizi convinsi ca o farfurie de supa facuta din fetus fiert sporeste potenta si vitalitatea.


Zvonuri despre acest meniu ingrozitor au circulat in China de o vreme, dar socanta dovada a iesit la suprafata numai dupa ce un reporter aflat sub acoperire s-a decis sa vada fapt cu ochii sai. "Supa din coaste de rezerva", asa cum mai este denumita, nu se afla in mod firesc in meniuri, iar doritorii trebie sa astepte pana cand un bebelus este disponibil pentru... a fi gatit.


Reporterul chinz, spre exemplu, a trebuit sa astepte doua saptamani, inainte ca un cuplu care si-a avortat copilul sa il vanda restaurantului. Cei doi soti aveau deja doua fetite si, atunci cand au aflat ca si al treilea copil avea sa fie tot o fata, s-au decis sa intrerupa sarcina si sa si castige niste bani in acest fel.


Asa se face ca un restaurant din Canton, China, serveste "supa din coaste de rezerva" ca pe o delicatesa. Fetusul este fiert impreuna cu bucati din carne de pui si ierburi scumpe. Un client sustine ca el are 62 de ani, iar sotia lui doar 19 si se declara recunoscator supei de bebelus pentru acest lucru, deoarece intretin zilnic raporturi sexuale. O farfurie din aceasta supa costa aproximativ 4.000 de yani, echivalentul a 600 de dolari. Chiar si placenta poate fi scoasa la vanzare pentru suma de 30 de dolari.

Fulgere și trăsnete

Un fenomen care pe mine pe munte mă sperie fantastic de tare. Cei care merg sau au mers cu mine pot confirma asta. Poate să fie urs, noapte, frig, orice, numai trăsnet să nu fie. Şi pentru că mereu mi-a fost extrem de frică de acest fenoment (magnific ce-i drept) am citit despre el de mi-a ieşit pe ochi. Iarăşi spun, nu mă apuc să fac tratate de meteorologie, aşa că o să fie tot copy-paste de pe ici colo. Dar măcar să le am eu pe toate la un loc, atunci când vreau să mai citesc una alta.

Fulgerul

Este un arc luminos rezultat în urma unui proces de descărcare electrică (trăsnet) cauzat de o diferenţă de potenţial electrostatic. Acest fenomen meteorologic are loc în natură între nori încărcaţi cu sarcini electrice diferite sau între nor şi pământ.

Trăsnetul

Este o descărcare electrică, de mii de amperi între nor şi pământ, căutând întotdeauna traseul cel mai scurt de parcurs. Ţinând cont de puterea descărcării este absurd să credem că nişte tălpi din piele ne vor proteja de trăsnet, deoarece, după ce parcurge kilometri în aerul izolator, câţiva milimetri de dielectric nu vor împiedica drumul său spre pământ.

Formarea trăsnetului

Atunci când condiţiile atmosferice sunt normale, echilibrul electric din atmosferă este stabil. În momentul în care se formează nori de furtună (cumulonimbus), sarcinile pozitive şi negative se separă în interiorul acestor nori.
Partea inferioară a norului se încarcă de obicei negativ. Acest lucru provoacă o acumulare de sarcini pozitive pe toate elementele care se găsesc la sol, acumulare care va fi cu atât mai importantă pe vârfurile metalice.
Norul începe să se descarce, descărcarea avansând prin salturi de câteva microsecunde. Aceste modificări electrice bruste produc o acumulare de sarcini pozitive şi mai importantă.

Efectul Corona este perceptibil uneori, ca o lumină verde, se producea astfel pe catargele vapoarelor când marinarii vorbeau despre focul din Saint Elme. Numeroase persoane au observat că părul li se electrizează atunci când sunt surprinse de o furtună la munte.

Se creează traseul de descărcare: sarcinile care produc efectul Corona formează un traseu ascendent care vine în întâmpinarea descărcării norului. Când acestea se întâlnesc, traseul este creat. Norul se descarcă prin acest canal.
O descărcare electrică posedă o energie enormă, capabilă să atingă temperaturi de 30.000 grade C, care sunt percepute ca o lumină orbitoare, si care este denumită trăznet (sau fulger, dacă se produce între nori). Tunetul este sunetul ca de explozie care se produce de-a lungul canalului de descărcare al gazelor generate prin această încălzire. Durata sa pare mai mare decât este în realitate din cauza reflexiei sunetului si pare că ajunge mai târziu din cauza faptului că viteza sunetului (340 m/s) este mai mică decât cea a luminii (300.000 Km/s).

Clasificarea descărcărilor electrice atmosferice

a)descărcări între nori, având aspectul unei urme luminoase;
b)descarcari în interiorul norilor, care se produc între două centre de sarcini de semn contrar din interiorul
aceluiaşi nor;
c)descărcări care nu ating solul;
d)descărcări prin părţile superioare ale norilor, dirijate în sus;
e)descărcări între nor si pamânt, numite trăsnete, sau fulgere de pamânt.

Având în vedere numeroase măsurători ce au fost facute, s-a constat că picăturile de ploaie, fulgii de zăpadă, grindina etc., în căderea lor spre pământ, transportă şi sarcini electrice. S-a mai stabilit că sarcinile pozitive transportate de precipitaţii sunt mai numeroase decât cele negative. În timpul căderii aceleiaşi precipitaţii (ploaie ori zapadă), unele particule lichide ori solide sunt încărcate cu electricităţi diferite, iar altele ramân neutre.
Cauza formei în zig zag a fulgerului este produsă prin descărcarea electrică numai prin zonele cu aer ionizat.

Lungimea şi durata fulgerului

Fulgerul are în medie 4 sau 5 descărcări care necesită o descărcare prealabilă ce dureaza 0,01 secunde, iar cea pricipală numai 0,0004 secunde. După o pauză scurtă (0,03 s – 0,05 s) urmează descărcări noi.
Au fost observate astfel de descărcări atingând un numar de 42 cu o intensitate în medie de 20.000 Amperi.
Fulgerul poate avea o lungime de 1-3 Km.

Tipuri de nori care favorizează apariţia fulgerelor, dar mai ales a trăsnetelor (căci pe munte acestea sunt cele periculoase, cele care au contact cu solul şi ne pot prăji)

- familia Cumuluşilor în general compuşi din picături de apă, uneori cristale de gheaţă, sunt albi, masivi, cu margini strălucitoare. Norii Cumulus de timp frumos, apăruţi dimineaţa prevestesc vreme bună. Altocumulus care urmeaza Cirilor anunţă ploaie şi descărcări electrice.

- familia norilor Nimbus, sunt nori groşi, în culori sumbre, constituiţi în general din picături de apă . Asociaţi cu norii Cumulus anunţă furtună şi ploaie trecătoare, sau furtună iminentă, ploaie în averse şi descărcări electrice. Norii din această familei pot aduce rapid vijelia, aversa, grindina, fulgerul şi trăsnetul.

Norii Cumulonimbus (Cb) reprezintă sursa de dezvoltare a unei game largi de fenomene de risc, având în vedere energia deosebită pe care o conţin aceşti nori. Fenomenele violente sunt asociate norilor Cumulonimbus (Cb) cu foarte mare dezvoltare pe verticală, dar şi pe orizontală, reprezentând ceea ce se cunoaşte sub numele de supercelule de furună.

Aceştia alcătuiesc formaţiuni dense, care au o puternică dezvoltare pe verticală, baza norului fiind la câteva sute de metri înălţime, în timp ce vârfurile, care ajung până la peste 8-10 km înălţime, au formă de turnuri sau nicovală şi sunt de culoare albă. Când norul se află la o mică altitudine deasupra solului, se desprind fragmente din masa lui, dând naştere la trombe şi vijelii.

Norii Cumulonimbus au în constituţia lor picături de apă suprarăcite (apă ce se află sub temperatura de 0 grade Celsius), fulgi de zăpadă, grindină, măzăriche şi cristale de gheaţă în părţile superioare.

Norii cumulonimbus se formează de obicei la o înălţime mult mai redusă, ceea ce face ca ele să crească în verticală nu în orizontală. Instabilitatea atmosferică pronunţată este caracteristică în sezonul cald al anului şi situaţiilor în care, într-un anumit context sinoptic, se întâlnesc două mase de aer cu caracteristici diferite, între care se realizează un puternic contrast termic.

În asemenea conjuncturi, se dezvoltă nori cu mare extindere pe verticală (nori de tip cumulo-nimbus), care pot ajunge până la altitudinea de 12.000-14.000 m; apar fenomenele electrice (fulgere nor-nor sau nor-sol) şi vântul se intensifică, putând apărea vijelii.

Atunci când în straturile mai înalte ale atmosferei temperatura este suficient de coborâtă, apar căderi de grindină. Aceste fenomene legate de un grad mare de instabilitate a coloanei de aer, care de cele mai multe ori sunt manifestări severe de vreme, nu au caracter continuu, iar în astfel de condiţii ploile torenţiale apar cu caracter local.

cumulonimbus

cumulonimbus calvus

cumulonimbus capillatus incus

cumulonimbus capillatus incus

cumulonimbus capillatus praecipitatio arcus

cumulonimbus capillatus virga

cumulonimbus capillatus

cumulonimbus capillatus praecipitatio

cumulonimbus mamma

cumulonimbus praecipitatio tuba

Intervalul de timp dintre descărcări

Cercetarile efectuate au arătat ca intervalul de timp dintre descărcările individuale variază între 30- 50 ms, cu o valoare minima de 15ms și una maxima de 700ms.

Tensiunea dezvoltată de un fulger de pământ

Este foarte mare, ridicându-se până la sute de milioane de volți. Ea depinde de sarcina electrică
transportată de lider și de lungimea canalului fulgerului.

Ce facem dacă ne surprinde furtuna cu trăsnete pe munte? Reguli.

- Nu rămâne pe vârfuri sau creste expuse, pe teren plat neprotejat.
- dacă furtuna poate fi prevazută, nu mai pleca pe traseu. Dacă furtuna este pe cale să se declanşeze şi nu mai poţi coborî, trebuie sa te îndepărtezi cât mai rapid posibil de crestele expuse şi de orice ridicătură. Mijlocul unei creste este preferabil extremităţilor sale. Evită arborii înalţi sau izolati.
- unde să te ascunzi de furtună? pe panta inferioară a grohotişului, pe un bloc ales ca loc de şezut, dar să nu fie singurul punct mai înalt de pe o suprafaţă plată.
- dacă trasnetul este iminent, trebuie să cauţi foarte repede un loc relativ protejat de impactul direct. Caută o platformă, o pantă uşoară, o ridicătură dominată de un punct înalt vecin (acesta trebuie să fie la cel puţin 1 m şi mai departe de orice perete vertical). În nici un caz nu te adăposti în surplombe, fisuri sau sub stânci verticale. Ridicătura, stânca în vecinătatea căreia te ghemuieşti trebuie să fie de 5-10 ori mai mare decât a ta, în poziţie ghemuit.
- locul ar fi bine să fie cât mai uscat posibil, fără licheni, mai departe de adâncituri, grote, fisuri, cu excepţia cazului când sunt spaţioase şi permit să te aşezi la cel putin 1 m de perete şi să ai 3 m deasupra capului.
- grotele şi surplombele. Evită-le! Sunt periculoase grotele şi intrările în acestea, existând riscul formării unei punţi de scurtcircuit peste deschizatură. Deşi par nişte refugii bune, în timpul unei furtuni cu descărcari electrice, grotele, gropile, depresiunile care au marginile mai mici de 1m-1,50m nu sunt deloc sigure.
- poziţia ghemuit. Această poziţie este indicată şi oferă o mai buna protecţie deoarece distanţa dintre diferite puncte de contact cu piatra este cea mai mică. Nu atinge pereţii cu mâna, capul sau umărul. Izolează punctul de contact cu stânca cu un material izolant: coarda din fibre sintetice, bocanci, glugă cauciucată, un sac de dormit împăturit, un obiect de îmbrăcăminte, etc. Menţine celelalte obiecte uscate, sub sacul de bivuac sau pelerină.
- dacă furtuna te-a prins pe o brână şi esti expus unei căderi, trebuie să te asiguri. Punctul de fixare trebuie să fie cât mai aproape pentru a reduce gradientul de potenţial în lungul corzii. Rapelul ar putea fi o metodă de a scapa cât mai repede din zona periculoasă, dar ţine de probabilităţi, iar o descărcare ar putea taia coarda. Pioleţii şi pitoanele se pot aşeza în rucsacul aşezat în apropiere. Faceţi un colac din coardă şi aşezaţi-vă pe el la 1 m distanţă de perete.
- dacă te-a prins furtuna pe un teren degajat şi nu e nici o zonă de protecţie, vei lua poziţia ghemuit, mâinlle în cap, călcâiele apropiate şi capul între genunchi

de aici: http://www.kidslightning.info/lsaftposi.htm

- dacă trăsnetul loveste: Persoana lovita de fulger va avea un şoc, arsuri, i se poate opri respiraţia, pot apărea convulsii, cu oprirea inimii şi fibrilaţii. Primul ajutor va cuprinde respiraţia gură la gură, în cazul opririi respiraţiei, masajul zonei toracice în cazul opririi contracţiilor cardiace. După rezolvarea problemelor cauzate de şoc se vor trata arsurile.
- prins de furtuna, trebuie să te mişti repede. Aşeăza-te în aşa fel încât să nu fii tu cel care oferă o trecere curenţilor tranzitorii care se scurg de pe stâncă şi de-a lungul fisurilor.
- sub nicio formă nu te adăpostești sub un copac izolat
- o persoană care a fost trăsnită poate fi atinsă imediat deoarece curentul s-a scurs deja din corpul ei
- nu se aleargă deoarece se creează un culoar de aer ionizat care atrage fulgerul
- dacă a trăsnit o dată într-un loc, există o probabilitate foarte mare să trăsnească şi a doua oară tot acolo
- dacă vrei să te protejezi intrând în padure trebuie să intri cel puţin 20-50 de m deoarece copacii de la lizieră au mari şanse să fie trăsniţi
- cortul nu se instalează la mai putin de 20 de m de lizieră din acelaşi motiv
- poate să trăsnească chiar şi în pădure
- un pâlc de jnepeni, toţi la acelsşi nivel poate să fie un adăpost bun în lipsă de altceva
- cortul nu se pune pe vârfuri singuratice, în spaţii deschise. Deşi impresia este că dacă este în cort nu te poate trăsni, aceasta este greşită, se poate întâmpla –http://www.ziaruldeiasi.ro/local/focsani/frati-rapusi-de-fulger~ni33op
- distanța între coechipieri trebuie să fie de cel puțin 5 m

Și acum câteva întâmplări cu fulgere și trăsnete trăite de mine și ce am observat.

- prima furtună cu trăsnete pe care am trăit-o s-a întâmplat în munții Făgăraș, recunoscuți pentru instabilitata atosferică din zonă și anume pentru faptul că din cer senin brusc se poate trece la cu totul altceva. Coborâsem de pe Moldoveanu pe Valea Rea, am urcat apoi pe Vârful Țuica în încercarea de a ajunge la mașină, care era undeva de partea cealaltă a muntelui. Ajunși într-o poiană suntem surprinși de o ploaie de vară cu ceva fulgere însă ne adăpostim rapid într-o stână. Ploaia a trecut repede și chiar a ieșit soarele. Am plecat mai departe și la scurt timp am intrat în jnepeni și a revenit și furtuna. Am stat în jur de jumătate de oră în jnepeni, că mâinile în cap în mijlocul furtunii. Efectiv ne țiuiau urechile din cauza tunetelor pentru că trăsnea foarte aproape de noi. Cred că am avut noroc pentru că ne-a prins acolo și nu pe creastă. În orice caz, extrem de neplăcut sentimentul

- a doua furtună cu trăsnete am prins-o tot în Făgăraș, la Bâlea, în cort, noaptea. Când trăsnea o dată aveai efectiv impresia că se prăvălește muntele pe tine, iar în cort era lumină ca ziua, încontinuu. Partea ciudată a fost că la numai 2 ore după ce s-a potolit a început o nouă furtună. Deci nu te poți baza pe faptul că s-a descărcat atmosfera

- o altă furtună cu trăsnete, tot în cort, în Parâng cumva sub stația meteo de la Cabana Rusu. Efectiv a bubuit ca la balamuc o noapte întreagă

- ce am observat în alte dăți: unii spun că în șei nu trăsnește. Fals! Acum 2 saptăâni în Rodnei am văzut trăsnet după trăsnet în șaua în care ar fi trebuit noi să ajungem

- meteorologul de la Rețitiș ne-a povestit cum că a ieșit o dată să le spună unor turiști să intre in cabană (ei stăteau în cort) pentru că trăsnește, și în momentul în care a urcat scările să între în stație a simțit cum i se zguduie picioarele, pentru că trăsnise extrem de aproape

- point pentru cei care vor să meargă în Rodnei și vor să doarmă în refugiul de pe Pietrosu: refugiul are paratrăsnet dar NU ARE împământare

- am văzut pe munte pâlcuri de jnepeni arși, copaci (nu singuratici) trăsniți

- o casă de lemn (stână) nu este un refugiu prea bun în caz de furtună cu trăsnete (poate mai mult pentru moral)

- în general furtunile cu descărcări electrice se produc după ora prânzului sau noaptea, însă aceasta nu este o regulă

-am observat că în zilele senine bec de diineață, dar cu multă umiditate, la orele 13-14 cerul se umple de nori cumulonimbus și în scurt timp apar furtunile (dar nici asta nu e o regulă)

- lunile din an cu cele mai multe astfel de fenomene sunt mai – iunie (cel mai des) – iulie, dar am pățit-o cu furtuni chiar și în aprilie când încă era foarte ultă zăpadă și afară frig.